Voiau să se piardă asfixiu-n strânsoare,
Să se patrundă,
Citindu-și în palme, în ochi, în sudoare,
Sonata din urmă.
Dar pianul adoarme, și nu mai respiră
Nici flaut, nici coardă, nici notă timidă -
Se culcă în sine; iar ei fac la fel -
În sinele Ei își găsește loc El.