mă plimb din bărbat
în bărbat
agățată pe spatele unui elefant de mare
care mai are foarte, foarte puțin de trăit
mîine voi cîntări cît un fir de nisip
în interiorul unei crustacee salvatoare
apele mării mă vor feri de necunoscuți
ca de stele căzătoare
dacă voi înghiți o bulă de aer îmi va sta în gît
pînă la sfîrsitul zilelor mele
ca semn al vieții trăite pe uscat
îmbrac rochia clopot să fiu auzită

de la mare depărtare

mă plimb din bărbat în
același bărbat
și nu am nimic de făcut
între timp

embrionul mișcă din aripi