cerul crește turle iar norii dezlânați se scurg în ele
pâlnii spre cremenea limbilor de
clopot care bat în interiorul pietrei
funii de iarbă înconjoară sunetul
adolescenții râd nepăsători
urechea mea e agățată de glezna ta
un joc balans
respir aerul unda tălpii tale călcând peste ierburi
cristale de melancolie
ascult dangătul fericirii cum urcă spre inima-ți
apoi genele întoarse de un vânt - amintire în privire
se mai pierd unele de altele
așa cum o facem toți liniștind
(bătăi de inimi ****parolă pentru restart)
bătăi de flutur invers citind
fluturele de fapt e un iris cu pleoape
o ființă care viețuiește în piatră
pleoapele care dor sunt diminețile noastre
cu sandwich-uri decor
și o cană de cafea de fiecare

urechea mea ascultă la o gleznă a ta o respirare șovăielnică

la nunțile pietrelor sigur se sparge ceva
nașterile sunt lipite de cearcăne
morțile nu cuvântă doar trec alb și negru

fericirea mă găsește de cele mai multe ori
regrupat în living cu un pahar de pelin
întrebând pietrele de mă mai așteaptă puțin
până ce clopotul, dangătul lor

moare sub un pas de adolescent nepăsător