dacă ai ști câte femei au căzut în golul
pe care l-ai lăsat și-au rupt gâtul și-au rupt picioarele mâinile și inima
toate vocile li se strâng într-o pantomimă într-o liniște ce se expandează odată cu universul

cândva îți scriam și în fiecare cuvânt creștea câte o inimă
o jalbă a dragostei se așeza cumințel pe lista cu ședințe la Înalta Curte de
Casație și Justiție al șaptelea proces de la ora șapte cu nouă judecători în complet
era ziua în care împietream iar o mică parte din mine un firicel începea să curgă
mai departe ca un izvor rece de munte

eu nu simt încălzirea globală
simt doar glaciațiunea în care ne-am înțepenit
simt doar hotelurile de gheață doar urșii polari cum mor de singurătate
în mijlocul marelui alb noi nu avem umbre avem același cer ca o mare oglindă
în care ne putem privi depărtarea

da, să ne îndepărtăm cât mai mult
să fugim cât mai departe cât mai rapid

poate așa ne vom întâlni
pe partea cealaltă