Plăcerile care vin din marginile noastre
sunt cele mai puternice.
depășirea lor înseamnă înfrângerea limitei,
înălțare din biologia lichidă.
fetiță, înțelegi ceva din toate acestea?
se grăbește toamna să-ți semene în ochi
impresii despre timp.
țara noastră de tină a devenit de aur.
aș vrea ca peisajele ei
să-ți rânduiască în suflet gândurile mele.



te privesc și-n ochi îmi e atât de cald,
încât viscolele care vor mai fi,
ca întâmplări ale plimbării prin spațiu,
vor fi numai închipuire de astăzi încolo.



să vină iarna! eu am în mine focul...



de m-ai iubi cu adevărat, mi-ai reda libertatea.
a iubi nu e de ajuns.
fiecare fată frumoasă care trece pe stradă
e uneori un pumnal înfipt în inima mea.
le privesc și parcă toate ar avea nevoie de mine
pentru niște adevăruri mărunte.



acum, pentru mine moartea e ca și o mutare.
sunt un vultur prins pe Arcul de triumf,
și dus într-o locuință din zonă,
pe-al cărei tavan sunt pictați niște munți și un cer.
de acum încolo, aici va trebui să îmi explic
întreg misterul feminin.