noaptea își plimbă tăcerea sălbatică
printre rânduri
sufletul meu e un copil care plânge
viața se aude tot mai departe, departe
tot mai rar
gândurile, ca o ploaie de toamnă
au gustul sărat
lacrimile despletesc sforile trupului
vezi?
pleacă mai toate păsările spre sud
mi-e teamă
cărei zile trebuie s-aprind o lumânare
uite:
încep să-ți transfer toate visele
vrei?
la ora asta toți îndrăgostiții sunt acasă
e târziu și mi-e frig
deschide!