e o căldură mare în mine
tu de ce crezi că am inima așa roșie
prin ea trece tot sângele care a curs
iubind

e una din zilele alea
când dimineața ridică din umeri
și tu nu știi pe unde să apuci

sunt 38 de grade
la umbra însingurării simți cum te sufoci

deschizi aerul condiționat
frigiderul geamul între tâmplele tale
numele ei face combustie spontană și reînvie neobosit
ca un pui de phoenix năzdrăvan

ochii tăi nu sunt mai mult decât
două cicatrici care nu vor să se închidă
ai și uitat momentul în care lumea a devenit
un melanj de aliaje metalice superconductor de amintiri
iar ea se strecoară în locurile cele mai reci

e o căldură mare

atâtea încercări de zbor
mi-au răpus cei mai credincioși camarazi
în lupta cu înălțimile aripile mele și-au pierdut desimea
din fiecare pană căzută un demon s-a născut să mă învețe
despre temperatura pe toate planetele nelocuibile
unde încerc să-mi construiesc adăpost

am să las frigul să intre înlăuntru
ca într-o mină de aur să creez condiții grele
de muncă pentru toți dornicii dispuși să obțină
o bucățică din mine

să facă ei căldură
să facă ei foc
și să supraviețuiască singuri