moartea stătea lângă mine
își făcea timp din viața ei
de unde să știu eu că mă păzește
să nu cad în fântână ca ai lu mitrache
ș-ăl mic ș-ăl mare
făceam poze pe prispa lor când eram de școală
că aveau niște leandri mari și îmbobociți o minunăție
ne așezam noi pe lângă ei cu zâmbete din alea
să ne aibă părinții pe când trebuia să plecăm la oraș
să ajungem mari
nu știu de ce spuneau așa
mari ajungem toți numai că unii părinți rămân cu sufletul
cum rămâne câmpul după seceriș

mă păzea și își făcea de lucru prin bătătură
seara dădea pagina lui cioran
dar nu era chiar așa de deprimată
uneori mi se părea că se veselește ceva în jurul meu
dădeam vina pe cei care se întorceau în târziul satului fluierând

am plecat de mult din locul acela cu
oameni buni ea lângă mine și niciodată nu i-am dat binețe
mi-e că odată se supără
suie în mașina cu geamuri fumurii și pleacă
în străinătate

(31 iulie 2013)