Departe, iubito, de făptura ta,
Rămân de-a pururi singur cu-a mea jale.
Și mă topesc că nu mai ești a mea,
Tânjesc după săruturile tale!

De-atâta tristețe mi-e sufletul plin,
Că simt cum mă-năbuș și mă sufoc.
Credeam că voi fi fericit pe deplin,
Că n-am să mai plâng și să sufăr deloc.

E-atâta durere și jale-n mine,
Că-mi vine să plâng, să urlu, să strig,
Ce bine era alături de tine,
Ce rău e singur, ce trist și ce frig!

Eram împreună mereu, ții minte?
Ce mult ne iubeam, ș-alergând prin păduri
Cu pletele-n vânt, desculți, sus pe munte,
Ceream ne-ncetat credință să-mi juri.

Tresar și azi și mă cutremur tare
Când treci la braț cu altul fericită,
O clipă numai te-am iubit îmi pare
Și viața-mi toată este pustiită.

Tânjesc după săruturile tale
Și mă topesc că nu mai ești a mea.
Rămân de-a pururi singur cu-a mea jale,
Departe, iubito, de făptura ta!