să treacă și noaptea asta, să nu se arunce în aer
să vină apoi roua în șosete căscate
așa ne ascultam
închide ultimul vers, îndeasă cuvinte în gaura cheii
e curent de la sârma ghimpată
în care și-au frânt gâtul toate zilele
după ce le-am flămânzit și însetat
în lagărul ăsta doar un viitor cârpit în fund
îți face caricatura gratis
undeva la capătul podului
țin minte sângele în picioarele goale
alerga spre noi, ținea tacticos între două degete
trebuie să fi fost inelarul și cel mare
jugulara unui passo double răpus la o coridă
pe care l-am dres dimineața cu o ciorbă de burtă
în colț la nea Grozavu
unde și timpul, desfăcut la doi nasturi, ușor indecent, croșetează
unul pe față, unul pe dos
e un fel de moto-cross
ce lucrătură, dom’le, ce lucrătură, zise
traseul în circuit sau în linie dreaptă
pocnindu-și fruntea cu podul palmei transpirate
ăștia iar s-au dopat, vin la urmă și ies primii
vreau adrenalină, vreau adrenalină
hormon, vino la mine
și tu, aia mică cu tricoul ud
ce știți voi despre poezie, zise tracțiunea de pe spate
de câte ori să mai trec prin gămălia capului vostru
ața versului meu?