ziua s-a scuturat după ce-am țesălat-o
pentru o nouă cursă
fereastra deschisă cu vălul tras pe ochi
ne privește îngrijorată
eu n-am să plec, spun
eu sunt eu
tu poți să potcovești un trifoi
dimineața ta știe să stea în cumpănă
să țină pe umeri două căldări goale
să mulgă a fi
să bem fără de moarte