această lină bunăstare cere
suspans, tremur, întâmplări majore...
bucuria și liniștea-i miez mă sperie,
ca un echilibru vecin cu moartea,
ascult muzici romantice, gust cel mai bun vin, sunt iubit, am
suficienți bani
deși entuziasmu-i domolit în cuptoarele fostelor erori,
mi-e poftă de extraordinar, această sărbătoare mă deprimă
prin prea-prea și tocmai acest prea îl vreau dincolo de superlativ,
cumva sărbătorile astăzi nu se pot concilia,
cea bună a zilei cu cea rea a secundei în care prezentu-i mai viu
își cere dreptul ei la a deveni amintire cu orice risc
acestă lină bucurie nu pretinde nimic de la mine, este ca un aer
și m-am deprins să mi se ceară ceva din ceea ce este al meu, cum ar fi
erorile, răni prospete pe fruntea iminentului eu
.
voi face astăzi cel puțin un bine cuiva, fără să știe cine-s,
să mă serbeze apoi anonimă întâmplare, fie și prin uitare...
voi dezechilibra piciorul paharului morții dându-i prilej să învețe surâsul,
fiindcă ea nu știe sărbători viața