Pentru un Abecedar este de ajuns și doar nisipul mării,
dar singurul lucru pe care nu mi-l pot imagina
este Universul.
cred însă că trebuie să existe un drum către margini,
atât timp cât marginile există,
acolo fiind un alt început, de altă natură,
probabil o întindere.


undeva, ascuns, de chiar întindere ascuns,
se află locul în care se nasc
și de unde încep să crească/ să plece
galaxiile.
de acolo, acestea sunt împinse
și tot de acolo sunt atrase cele care sunt deja departe.
acest non-sens e numai aparent, nimc nu e haos,
morțile și nașterile cosmice
se desfășoară după un tipar preexistent.


de această călătorie nu mă voi putea ocupa niciodată,
voi rămâne la om.


efortul energetic, cel prin care s-a creat întreaga viață,
va aduce, firesc, și marea spaimă comună, moartea...
însă, până se vor stinge luminile,
vom mai putea citi pe lumină,
tot așa cum omul poate fi citit și interpretat,
între mai multe distanțe,
pe substratul său de dragoste.
rațiunea este doar segmentul cert al unei existențe.