am vazut cheile cu breloc de floarea-soarelui
acolo pe șine și m-am gândit
că nu vor mai deschide nicio ușă
nu vor mai avea sub ce pat să se piardă
de azi
sunt tot ce a mai rămas din ea
un strigăt ascuns în conturul cu creta
*
îmi imaginez o listă pe care o faci înainte să mori
cu creionul prin care sângerezi
pe cine să suni și cât să dezvălui
când moartea îti bate în inimă cu vârful de cuțit
și fugi pe străzi de propriile gânduri bântuit
încerci să uiți și îți bagi capul într-o fântână de treburi
pe care nu le duci
pentru că nu ai unde să te ascunzi de propria-ți minte

ești cu adevărat singur
când alegi să tragi un fermoar peste sacul negru
în care viermii te vor mângâia
îți vor oferi o dragoste vegetală
*
auzisem de omul care umbla cu 3 lumânări în mână
spunea: astea-s pentru mine și pentru ea și pentru pruncul
îl vedeam pe stradă îmbrăcat tot în întuneric
cum exersa un nod la cravată cât mai sus cât mai strâns
alungam fiorul ce-mi escalada șira spinării
pentru că nu vrei să crezi în lucruri din astea
îți apar în vise le citești dar nu vrei să crezi în petele roșii
nu vrei să crezi în funii
nici în străluciri de pumnale

l-am văzut
se legăna ca o frunză mare și urâtă
*
nu-vreau-să-cred nu-vreau-să-cred
strig.