sunt o piesă cam deteriorată
dintr-o semiremorcă schmitz

suport încă loviri directe
pălmuirea directă ori prin ricoșeu
ce-mi iese-n cale – praf nisip pietriș
un fel de flegme dure
lăsate peste fața mea crăpată

aștept comândurile
pentru marea odihnă
când o să rămân aproape singur
cu câțiva prieteni accesorii componente
în afară de caroseria
pe butuci
în cimitirul de mașini mai grele
care nu mai slujesc la nimic

sunt un suport
dintr-un întreg
nu mă consider
componentă

fără mine viața remorcii
n-ar fi garantat mai lungă
dacă este să v-ajungă
în viitor pe drum
nesfârșitele mele ploi

nu știu de ce nu cad
odată la o inundație
de ce nu mă desprind
și mai suport ploaia
aceasta necurmată
cu noroi

de ce mă mai suport
oare
între voi