Strada aceasta se va risipi odată cu ceața,
abur al respirației unor felinare astmatice.
Sufletele noastre lasă urme umede pe asfalt printre
zboruri care cad din stolurile fără păsări.
Cu eșarfa rămasă unduind pe muchea unui
gând, îmi pari mai tristă, mai neînțeleasă sub străveziul
rochiei din dansul fluturilor,
atrași de pielea ta împletită din iluzie fină.

Așteptarea primăverii nu alungă ninsorile,
timpul se curbează strângându-mă dureros.
Ehei, tu ai plecat în căutarea altui anotimp atunci când
strada aceasta a dispărut odată cu ceața.