Oraș încătușat în metale hidoase
Betonul armat îți divagă privirea
Surul străzilor se depune în oase
Aici bântuie moartea, nu nemurirea

Miros înțepat de frunze strivite
Înecate de ploi, putrezind de gangrenă
Ajunse nutreț pentru capre și vite
Murind să renască, ca actorii pe scenă

Haitele de câini ce mișună-a pradă
Își ascund țâncii de leațurile hingherilor
Care-i sugrumă de vii și îi hrănesc cu otravă
Le spintecă mațele și îi jupoaie de piele

Mormane de gunoi, ca o acnee stradală
Hârcâit îmbuibat de bacile prostite
Tăișurile creioanelor trasează în goană
Linii adânci de vieți nerostite

Pleoape de plumb, roiuri de umbre
Foiesc prin ceață, desfigurate în trupuri
Frica și foamea îi strânge în turme
Mâini, picioare, piepturi și funduri

Se aude un plânset de copil ne-născut
Sunetul cela, pe care l-ai auzit demult
Când lâncezeai în pântecul mamei
E cântecul tău, e cântarea toamnei