uneori sunt podul de unde faci bungee jumping
atingi cerul o clipă și te sperii de cercurile stând să te înghită
alteori apari ca un abur în fotografiile turiștilor japonezi

stau rezemat de un cireș
ieri am citit despre simptomele unui AVC
mâna stângă îmi amorțește
știu sigur că nu sunt la poalele muntelui Fuji
dacă am pomenit de niponi asta nu înseamnă că ei există
nu mai pot dezlipi spatele de scoarța lui
întorc privirea
văd rășina cum iese precum șerpii înainte de cutremur
trebuie să mă dezbrac cumva
să răzuiesc crusta vâscoasă desenând răni pe cămașă
aș putea să o iau acasă și să te aștept până se preface în chihlimbar

te-ai întoarce direct în el
tânăr în fața morții
aș mișca pleoapele precum un colibri

timpul ar fi o bandă de alergat
cu multe butoane
aș putea descompune fiecare mișcare a ta
într-o artă a firului întins
și mâinile vor asculta ce mintea deja a văzut