Aveam vreo patru ani stăteam toată ziua pe afară și îmi conturam lumea
eram cel mai bun la toate în lumea de super-eroi
Pe la vreo zece ani stăteam numai pe terenul de fotbal cu pantalonii rupți în cur
eram încă prins in lumea mea de super-eroi
La cinșpe’ ani beam regulat, ajungeam acasă vomitam în closet după care îmi aprindeam o țigare, mai desfăceam o doză s-o dau pe gât și mă băgam direct la somn
eram atras de vicii, de interzis și combinam cărțile cu băutura
Acum la douăzeci de ani încă îmi petrec toată ziua pe afară, nu am vreun plan să muncesc sau să produc ceva bani
sunt fericit de ceea ce sunt, duc o viață boemă în lumea mea de super-eroi, înca mai ies la fotbal cu aceeași pantaloni rupți, cărțile vor fi acolo, mereu pe raft alături de sticlele cu bautură
Timpul trece-ntunecat și de atâția ani mă ține neschimbat în pielea mea de copil, ca un drac.