unii scriu despre ceea ce nu pricep
fiindcă știu
și nimeni nu-și recunoaște ignoranța
în care se lamentează zilnic
așa cum se întrevede răsăritul
unui alt anotimp
când cel în care ești nu s-a sfârșit
și în contul căruia obții dezlegarea
o vagă iluzie de speranță
ipocrită și amorfă
mai nebuloasă decât ceața
chiar de nepătruns
care are un întuneric abscons
așa cum cred eu că este
în clipele de repetiție ale absurdului situației
în care se scaldă