Ce altceva ai mai fi vrut, dacă nu un sfârșit ca acesta,
o toamnă ca o medalie sunătoare,
femei frumoase la braț,
gustul neasemuit al victoriei,
o mică cetate a iubirilor care vor urma, fără îndoială

ca o ploaie din samovar, moi și călduțe, iubirile care
te-au adus cumva înainte de tine
înaintea mea, când mergeai curajos
spre infern, în fruntea iubiților mei luminoși, a soare,

a ocrotitoare moarte, fiindcă ai cunoscut o străină, o
inimă rea în care se cocea pâine,
se scria despre cai verzi pe pereți, cei care înainte de
mine înaintea ta, au bătut crunt un câine,

ce altceva ai mai fi vrut, dacă nu un sfârșit ca acesta,
când eu mă întorc și tu pleci, când eu cad
și tu te ridici, când eu te previn și tu nu crezi că
dragostea e un animal, iar mie chiar mi-e milă de javră.






MEMORIA HIENEI, 2018