azi cărămizile se plâng în fața geamului iar eu nu le pot ajuta
să se descurce fără mine
să stea în frig
să le plouă

nu pot deschide ușa durerilor toate ce se adapă din ciuturi și oase

azi
voi măsura peretele pe care voi tatua cerul
când te întorci de pe mare
ai unde îți ridica mâinile

nu știu unde voi fi
când vei trece pragul de frunze
se vor deschide norii
trimite pescarii acasă