se-ngreunează tăcerile peste noi
scuturate văluri risipite ploi
norii-mi par zmeie ridicate de copii deșirați
verdele se scurge din frunze din iarbă
din ochii ce privesc peste viitoarea iarnă
valuri ruginii asediază copaci și păsări tăcute
umbra lor zăbrelește muzica șiroind
din orga oaselor noastre plictisindu-se în trupuri

zboruri goale ne locuiesc tot mai des
pădurea plină de catarge se-ndepărtează
iluzia își trimite frunzele în căutarea țărmului
agonia flutură un cearceaf pătat
ca pe un semn de bun venit