Oamenii cu sufletele-n valize se plimbă,
iar la colț de stradă, deschid valiza și cântă.
Tobele răsună neîncetat, întunericul se lasă,
și diapozitivele cu viețile lor se arată.

Durerea de pe ale lor suflete iscusit cârpite,
se scârbește în fața fericirii rămasă prelinsă între riduri, ce hain rânjește, cui altcuiva decât măreței clepsidere?

Bucătarii sentimentelor aleargă cu făclii în beznă,
pe autostrada Teamă...
Curcubeul nopții, se perindă printre manuscrise,
rescrie sentimente pe file-ngălbenite.

Joacă-te-n părul singurătății,
Potolește-ti setea-n buzele zâmbetului.
Lasă pianul din surdină să-ți acopere urechile,
Ochii se sting în valurile mării tumultoase.
Aerul se scurge printre două mâini de timp legate.
Lutul acesta efemer, se-ncălzește-n brațele trecutului,
iar sufletul îngheață-n al său frigider.