un copil
cu părul de aur
dintr-un colind
ciugulea


noaptea
în visul visului
a venit la tine
și ți-a zis
întru bucurie să-ți fie
zicerea de acum

o barză/ într-un picior/ pe lavița unui nor

vin gândurile
ca bâtlanii la baltă
tot ce era
și ce va fi
se adună-n acum
la drum

când mama era domnișoară
purta o salbă de aur
o coroniță
și-un vis

deschidea ușile
cu o Treime din Infinit
cu câinii ei de pescuit și de vânătoare
mergea pe dealul cel mare
născut din mirare și fâstâcit



Dorina zice: desenează un soare râzând și spune “soarele râde” și ai să vezi că va zice și ea apoi desenează un iepure alergând mai departe știi ce ai de făcut

trenul trage la linia 10
peronul s-a umplut de lume

pe scara rulantă a gării/ în barca scoicii/ sunt cheile
chiar mă întrebam/ ce pești/ cum ce pești
ce pești zboară-n pictura ta




Constanța, 24 noiembrie, 2013
(din cartea zicerii)