presupunând că e toamnă
cineva îmi șoptește îngrijorat că
sunt în dezacord cu vremea
am hainele nepotrivit de roz
ochii bolnavi de verde
sufletul mi-e mugur nefiresc
nopțile mi s-au făcut egrete
*
presupunând că e toamnă
îmbrăcăm emoții într-o răceală demnă
ne-ntunecăm cu o nepăsare adecvată
iubim și rătăcim confirmări de primire, e ceața de sezon,
bem cafeaua la aceeași oră
e felul nostru de a vesti dimineți
ne-ntâmpinăm cu degetul pe buze presând
iluzia că ne suntem autorii tăcerii
antitetică e doar gălăgia inimilor
*
presupunând că e toamnă
nu îți mai pot primi devastarea
chiar dacă îți înapoiez alta la fel
ușor ușor îmi rostuiesc un trup de ibis
îmi legăn dorurile în hamace
surâd a gând hoinar de Bosfor
inevitabil plămădesc plecări
cred că voi scrie eu a cincea evanghelie
despre necăderea în toamnă
*
privești înainte, privesc înăuntru
mâinile tale pe volan
mâinile mele dezghiocând de mister
o nucă.