Tandrețea zăpezii de data aceasta e falsă
Ceru-i îmbrăcat în mireasă fugită...

Un policandru rece se stinge în apus
De mult n-am mai văzut ninsori, fulgii par unghii
țintindu-mi ochii, fruntea, scrijelind nume noi
însingurărilor cărunte...

apoi, din pântece negru nasc zori de bazalt
și prea tarziu lumina vindecă fricile

Ghemele acestea mărunte și albe sunt rugăciunile copiilor
întoarse
Noi, cei trăiți, nu vom primi niciun răspuns,
oarbe păsări vom străbate lumi de ape și fum
lipsiți până și de această ultimă falsă tandrețe