Privesc prin geam amurgul scămoșat,
bunica îmi pregătește masa și patul.
Pe masă mai zăbovesc câteva bucăți de plăcintă,
mai mănânc una,
lampa cu fitilul ars dă semne de oboseală,
afară este mai lumină ca înăuntru,
mă culc.
Noaptea a r[mas la fereastră,
stelele cad din pomii de vizavi,
moartea trece pe drum.


Dimineața mă așteptă-n răscruce copiii,
unul mai mare, jerpelit și cu nasul mare
mi-a înșfăcat plăcinta din mână,
ceilalți râd, nu s-a întâmplat nimic,
mi-au spus că este un prieten bun
care ne apără de copiii răi,
iar ăsta mă măsura din coada ochiului
și rânjea binevoitor.

Bunicul care pe semne îl știa,
m-a întrebat al cui este și ce hram poartă,
i-am spus; nu știu, vine de pe uliță-n sus,
...aha a zis, să nu te cerți cu el
săracul ți-e prieten dacă-l respecți
și a plecat la treburile lui.

Eu am plecat mai departe la joacă.