poemele-mi,
sunt propriile gânduri plagiate
împletite cu bătăile unei inimi
ce te recunoaște ca unic stăpân
pe tine, lupul alb
ce cutreieră nestingherit întreaga mea ființă.

nu-mi căuta vină!
cândva,
în cea mai dulce oră a somnului,
mă copiasem eu pe mine
transformându-mă în lupoaica
ce-și urlă la lună
dorința de a mușca cu foame
rămășițele verbului a iubi.