Anul ăsta se sfârșește într-o plimbare lungă cu tine,
când oasele mi se fac mai mici
și atârn de gustul cărnii
ca de plecarea unui soare cu iarnă

Tu vii să mă dai la o parte ca un deșert
topind suflarea muștelor,
faci o cărare cu limba în sângele meu
și crești iarbă pe ascuns, s-o văd numai când trupul îmi încape în verdele ei tras
de mâinile pruncilor care găsesc
ucidere-n plăcere

Am visat la tine în cameră
părți din aripi zbătute,
oameni colindând în cimitire,
cimitire colindând în zăpadă

Azi
singurătatea mi-e trup gelos pe toate trupurile,
îți acopăr gândurile cu celofan gros,
te aud cum taci și mă înfrigurez.