Prin perdeaua de apă congelată pe geam
orașul e o fantasmagorie în nocturnă
tu muști însetată din mărul împlîntat c-un cuțit
ușa se deschide viscolul e o spirală afară
îți desface șalul de pe umeri și părul cochiliform
deși vrei să- ți adăpostești sentimentele
aluneci ca într-o letargie

anotimpul își scutură oja de stele de pe unghii
orașul e basorelief un hotel oamenii petrec se fotografiază
cu opere artistice din gheață și animale prelucrate
tăcerea spune multe sub pânză neagră
în jur e levitație ușor ușor pământul se fisurează
până la răsărit tu ești o armată de umbre
zâmbești colțat și în gură îți crește sângele