Raza

Insensibila lumină, rece, pală, îndepărtată
Într-o mare se zărește mila razei răsturnată.
Realitatea efemeră, o iluzie expandată
Se revarsă valuri, valuri peste inima flambată.

Sub perdaua dimineții zburdă doar o fală crasă
Elemente primordiale ce imită în rezonanță.
De durere, de nesăț ne privim fără privire
Tot ce-a fost frumos odată a rămas doar nemurire.

Și în negura dorinței, tot ce visul reprezintă
Stă iluzia iubirii ce acoperă o țintă ...
Personală, indirectă, nu știu ce să cred să fie
Oare-un dop de nebunie într-o mare de prostie.

Un sărut, două, o mie ...
Repetiții învolburate într-o mare reverie
însă timpul ne stopează ...
tot ce dulce pare-n față e de fapt un strop de rază.

Ea se duce și se întoarce traversând poteci opace
Și atunci când se oprește frânge suflete plecate.
De ce oare nu zâmbește și dispare-n depărtare?
Raza lumii răsturnată a ajuns acum văpaie.