Ochii-mi saltă răsăritul,
De sub pătură de ceață -
Oare-oi fi nefericitul,
Trecător, prin astă viață?!




Ah, nici umbra, nu mi-o văd,
Printre lacrimi, însorită -
E doar febra, s-o revăd,
Dintre paltini, înflorită!..




Unde-n lume, e sfârșitul,
Din tăcerea despărțirii?
Nu-mi mai vine ciripitul
Prin durerea amintirii!..




Nici o umbră, nu-mi revine,
Să mă strângă într-o moarte
Ca și-o cobră, lângă mine,
Alungând singurătate...




Stă acolo, printre paltini,
Ciripind, prin lumea sa -
N-o mai văd, cuprins de patimi...
Sunt doar eu... și umbra mea...




O, voi, dați-mi infinitul,
Să mă șterg din univers!
În șuvoi, să-mi trag sfârșitul,
Făr' de rimă, făr' de vers...




Ah, nici umbra, nu-mi zăresc...
Și ce mai sunt, fără de ea?!



ˆTh3Mirr0r