De Anul Nou, ca-n fiecare an,
M-aș vrea mai competent decât am fost
Dar nu ca mânzul ce se vrea cârlan
Într-o coabitare fără rost

De Anul Nou visez cai pe pereți
Și câini ce-alergă cu covrigi în coadă,
Precum colindătorii colindeți
Și-alții crâmpeie de autostradă,

Și mai visez, așa cum sunt, nătâng,
Ca-n Anul care vine și se-arată
Să nu fiu nevoit ca să mă plâng,
Cum m-am plâns anul ăsta, niciodată

Pentru că plânsul meu nu-i nici cerșeală
Și nici favoruri ce le-aș fi dorit
Este-o dorință de orânduială
Să nu mă simt nicicând nedreptățit

De către aceia care-au tot promis
Că pân’ la capăt vor face dreptate
Și care mai apoi au tot omis
Ca s-o transforme în realitate

Nu vreau discriminări, nici privilegii
Pentru cei ce trăiesc în astă țară
Dar vreau să scoatem în afara legii
Tot răul care astăzi ne-nconjoară

Iar dacă vă e greu , ori vi se-apleacă
Să recunoașteți cele ce v-am spus
Sincer aș vrea să vă gândiți oleacă
La Dictatorul care-a fost răpus

Și să n-o luați ca pe-o amenințare
Luați-o ca pe o voce din popor
Ajunsă- acum în prag de disperare
Din cauza discriminărilor