A fost el cel mai mare peste vers
A fost o nestemată când ales
De Domnul, a semănat valoare
Peste acest colÈ› de rai sub soare.
Când mă gândesc la tine om de fală
Gândul meu fuge cum era firescu
La cel dicton ce dă încă năvală
Te vreau înapoi pe tine Eminescu.

Va ști ea vremea ce-a trecut
Cât tu ai răzvrătit al tău cuvânt?
Câte neliniști stat-au abandonate-n piept?
Câtă trufie stat-a în stare de incandescent?
Dar orice-ar fi pe lume este drept
Să îmi păstrez al meu gând firescu
Să pot a-mi dori cum este înțelept
Să-l am înapoi pe el, pe Eminescu.

Tu ai visat cu ochii mari
Ai avut a gândi pentru mulți ani
Ai fost simbol de unitate
Ai fost și soră, ai fost și frate.
Și-atunci apare-un glas în cor
Cât va fi pe lume el firescu
Eu am încă un singur dor
Îl vreau înapoi pe Eminescu.