Moartea respiră prin porii conștiinței generațiilor trecute
Viața zădărnicește visele condescendenților imaturi irecuperabil
Tot amalgamul vieții se transmite în inconștient precum ploaia printr-un impermeabil
Moartea mai caută încă cu viața să facă o punte.

Pe trotuarul conștiinței se marchează începutul sfârșitului de viață
Pe ici pe acolo răsuflă incandescent un abur de început de lume
O lume altfel, dar aceeași în structura sa cu fapte mai puțin sau mai mult postume
Viața Planetei stă încă într-un echilibru fragil depinzând de un fir de ață.

Unicitatea e omorâtă de marea diversitate, ca un fetiș
Pe soclul istoriei sunt uitate evenimente controversate
Doar steaua polară mai are rolul ei presărat de eternitate
În pagina vie a istoriei, încă totul este privit pe furiș.