Nu cred să se fi născut femeia care să mă scoată
din singurătatea ce-o am.
a fost poezia unei după-amieze de viață, în care tu ai avut o curiozitate brutală.
cum și de ce, vom ști numai noi.


dragostea nu trebuie să fie o libertate tristă,
care să omoare oricare altă alegere.
din acest motiv eu pot azi să îți scriu...
în lucrurile pe care ți le mai dorești acum,
mai păstrezi rămășițe din tine?
dragostea nu e obligația de a renunța la tot ce e cu adevărat important,
ci împlinire subiectivă în obiectul acelei afective proiecții.
tu trebuie să fii frumoasă în inima mea,
mai mult decât vei fi în ochii mei sau ai altor câțiva.
m-ai înțeles definitiv când m-ai privit,
dar nu e înțeles mai mare ca înțelesul sângelui când cade pe pământ.
iubirea și moartea sunt la fel de firești ca lumina
și tot în lumină ele se-ntâlnesc, acolo voiam să te chem.
ai curaj! credința este palma lui Dumnezeu, care te plimbă pe deasupra lucrurilor.