Simt apăsare.
Între mine și celălate femei
trec corăbii cu turiști care vizitează liniștea dintre mări.
Lumea asta se va îmbarca cu noi cu tot
într-o moarte bună.
Până atunci învățăm despre soare în cioburi moi, care se topesc.

Frumusețea
are miezul unui bisturiu care se plimbă pe piele.
Trebuie să încapă în cel mai mic ochi și
să se adune din apele pământului ca dintr-un trup lichid
care trage la mal.

Mi-a mai rămas puțină tandrețe de turnat în pahare,
puține gânduri sorbite cu limbi sticloase.
Înghit rugină iubitule
iubirea ta e un curs de acoperit gropi,
cu truda unei păsări care-și face cuibul în drum.

Sunt cuvinte care n-au habar despre oameni, care trec dintr-o inimă în alta
și se fac pietre.