pe vârfuri
întinse peste
peste falange
intrate cu totul în pământ
în jos în sus în jos în sus
mă scol dimineața

seara mă scol mai încet
pe vârfuri de noapte
e caldul un gust de praf și muște bete

dimineața mă trezește ușa trântită de un vecin
păsările care se ceartă printre restul de flori
și restul de rest
pe vârfuri

soarele nu stă pe vârfuri

eu stau
nu e bine să stai mult
balerina de ieri la opera din centrul orașului
ea trăia demult pe poante

și
apoi mă dau jos
beau un ceai
ascult mașina de spălat cum îmi taie în bule mici transpirația
ascult o muzică...un fel de fâșii
în drum spre mine mă adorm de tot

cel mai mult dorm

asta e viața
spune unul de altul

mă întreb printre gene
ce-ar spune dacă ei ar fi pe poantele mele
ar trebui să își numere genele mele
să-i văd cum se strâng singuri în brațe și șoptesc

sunteți tare

pe vârfuri nu poți bea ceai