îți porți ca pe-o gondolă de mătase
noua iubire
un adam căzut din rai
care nu știe că n-a plecat de tot
veneția în plin carnaval
azi voi purta ochii verzi
tristețea-i doar o moarte mai blândă
despre iubire numai de bine
în amurgul făcut pumn
plânge o metaforă nenuntită

nu-ți voi spune cuvintele
care fac luna să descrească
un înger mai trece prin ochii mei abia șoptit
așa cum s-ar asculta inima mea
de către inima mea
când una din ele nu bate

apa degustă grafica albă a norilor
vântul prin valuri un strabism al durerii
pierzi amintirea mea
ca pe o floare căzută de la butonieră
pe canale venețiene
când mor pescăruși de prea mult zbor
iar luntrașul se îndepărtează
grăbit