Luna are un cuțit,
oglindit numai în rouă,
de lumină ascuțit
și de beznă iar tocit.



frânge gâturi de fecioare,
lucruri cunoscute nouă
în nopți fără felinare –
pământeană adaptare.



altădată, când mai sînt,
împarte oameni în două –
jumătate sînt cuvânt,
jumătate, de pământ.



cu mii de rădăcini răsar în noaptea asta,
menit îmbrățișărilor astrale,
și vreau să trec de ele spre lumină
să port apoi în frunze lumini arhetipale.