cu timpul
iubirea ajunge să fie un prieten imaginar
și singurătatea devine tot mai ușuratică
ne transformăm pe rând în oțet
și ungem cu scârbă tâmpla însângerată
a dimineților

cu timpul
urcăm dragostea-n pod
ca pe-o jucărie veche pentru nepoți
și căutăm înainte de vreme
cuvintele cu care să povestim fel și fel

cu timpul
tinerețea se tot întinde
ca o gumă plescăită'n exces
care se tot subțiază
care tot face baloane de sticlă
până se descompune pe furiș

cu timpul nu faci casă bună
tot îți bate-n geam și-ți strigă
eu te-am făcut eu te omor
cu timpul
trebuie să vorbești doar lucruri serioase