O femeie frumoasă, îmbrăcată strâns și dușmănos,
ca într-o ultimă armură care dă impresia că o ferește de moarte,
cu instincte sociale prejudiciate de conturul precis,
mergea încordată, atât de încordată,
încât, dacă i-aș fi atins cu buricul degetului tivul,
ar fi zbârnăit ușor, ca un bondar nocturn
scuipat ușor de lună cu stropul de rouă.
ea avea capul puțin lăsat pe spate,
într-o arcuire de studiat la Academia de Arte.
parcă s-ar fi pregătit să se atingă pe gât pentru prima dată cu lumina,
parcă ar fi așteptat să cadă în confortul cald al sinelui ei.
cu o zi înainte avusesem o discuție din care îi mai rămânea acum doar o nelămurire
și venea spre mine cu DEX-ul în brațe...
dacă ați ști cu câtă grijă și tandrețe își ținea dicționarul la sân,
cu toate cuvintele din el îmbrâncindu-i proiectul, tactica,
sincronizarea cu mine. și atunci i l-am luat,
eliberându-i curajul de a-mi supune ochii și mâna ezitantă.
un singur drum mai era de făcut și încă de mic mi-am însușit proverbele noastre,
de asta nici acum eu nu umblu cu toate ouăle în același coș.



2002, o colaborare la Tribuna Învățământului