să nu tac îmi spuneam tot timpul
tăcerea e un monstru izvodit din tăcerea
străzilor

acolo unde e un cerșetor cerând puține
de-ale gurii
se leapădă de tăcere și vrea o vorbă de căință

nu se știe din ce pricini a ajuns așa
sigur l-a ajuns vreo nelegiuire
a sorții aceea
ce ne poartă în largul sorții
asemenea unei
corăbii rămasă fără timonă
în plin uragan