Tot sătulu-i nesătul, parcă vrea a mai avea
Încă un pantalon cu tur, dar e teamă că se vrea
A mai pierde din voință, când e clar că-i cu putință
Ca cel ce tot mai are, să nu se sature cât are
De unde a tot fura, de unde gratis a lua
Căci nu este alinare, pentru cel sătul cu bale
Decât să agonisească, tot pe spata cea firească
A celui ce este simplu, a românului multiplu
Tipologic și la fapte, el e omul bun la toate.
Doar când se pune problema, a avea un sac, dilema
Este că doar cel ce are, are prioritate la încărcare
Cel sărac și amărât, dar cinstit în suflet, hâd
Va rămâne când plăcinta, se împarte prăpădita
Tot la cei ce au mereu, de i-ar vedea Dumnezeu
Să îi pedepsească bine, să mute grăul la tine
Să mai vezi și tu cum e, când n-ai grijă de ce e
Căci prea mult ai suferit, pe acest pământ sfințit.