m-am lăsat

îmi torn un pahar din obișnuință
apoi revin de cealaltă parte a mesei
uneori îmi place să-mi vorbesc de parcă aș fi auzit despre mine la știri
în fiecare zi celorlalți Eu le lipsește ceva
sănătatea banii dumnezeu timpul și chiar poezia

de aceea m-am lăsat nu știu când și de la ce dar am simțit aceasta
luciditatea provoacă în cel mai înalt grad imaginația
un călău cu cagulă despre care zadarnic încerc să ghicesc
câți ani are cum îl cheamă și cine l-a pus

culoarea ochilor m-ar putea induce în eroare
s-ar putea să fiu ispitit de albastru-oțel sau de verdele-crud
o zi în cârciumă e mai înălțătoare decât o viață la mănăstire
pentru că ai curaj să te întorci să termini lucrul lăsat început

nu-mi fac iluzii că vei crede îndată
nici eu nu credeam la fel când eram cum azi nu mai sunt
mai degrabă te-ai aștepta să scot pe gură porumbei
sau din basca mea retro iepuri panglici sau fum

nu știu ce-ai vrea să-ți mai spun pentru că nu așa se face fum mă tem
că acesta e fumul...