Sunt raza blândă-a soarelui răsare,
Ce-ți cad pe pleoape dimineața-n zori,
Să îți dezmierd trezirea din visare
Și să te scald în roua de pe flori.

Apoi s-alerg cu tine ziua toată
Printre livezi cu muguri dați în floare,
Să ne-mpletim cunună adorată,
Din verde ram și galben fir de floare.

Îngenunchiați pe firul ierbii moale,
Să ne boteze mugurii cununii,
Tu, ramul meu, eu, raza ta de soare,
Să-nbobocim pân' la venirea lunii.

Atunci voi deveni a nopții rază,
Să-ți cad din nou pe pleoapele visării,
Să ne donăm pe pajiștea albastră,
Eu, luna ta, tu, craiul dezmierdării.

Apoi, pe raza mea să-ți legăn visul,
Întruchipați în ram și fir de soare,
Să ne lăsăm purtați spre paradisul
Născut în noi, din muguri dați în floare.