La Marea Neagră,
de mult timp foarte previzibilă în ceea ce mă privește,
între mine și ele fu de multe ori doar un cearșaf și o zi,
iar înaintea mea doar marea, ca o infinitate de posibilități.
lângă un dig frânt de ritmicitatea ei vocațională,
tu înotai la stânga și la dreapta mea
ca un dar al lui Dumnezeu,
pe care trebuie numai să îl ceri pentru a-l avea.
păsări de apă sărată planau revoltate împrejurul tău
și nu așteptai decât să ți se facă răcoare pentru a veni
lângă mine,
distribuitorul eternelor iubiri.



cu soarele în față apoi,
doi tineri se întorceau înserați dinspre mare.
înaintea lor, se rostogolea la deal o etichetă de hârtie.



cele mai frumoase iubiri sunt tot iubirile banale.