Tragicii comici, mergătorii pe sârmă,
printre spectacole, rămași ai nimănui,
ar vrea să moară și n-au unde
ar vrea să spună și n-au cui.



deținuți în spectacol și-n larmă...
iadul din suflet – lacăt de vecie,
în nici o noapte nu poate s-adoarmă.
din libertate v-ați făcut comedie.



tragicii comici, mergătorii pe sârmă,
nu vor putea muri acolo, sus,
corabia de sub ei nu are cârmă,
chiar în pământ e soarele apus.



nu mai aștept lumină și nici eliberare,
ai mei sunt paznici de infern.
pe veci sunt prins în resemnare,
blestem conjunctural, destin etern.



domn rătăcit și fără oști,
viteaz de prisos, imediat detestabil,
ales prizonier între proști,
în dinamicul lagăr de rău confortabil.