aș spune cu nichita că iubirea-i o leoaică
aș spune
dragostea nu are coamă ca masculul ea-i un vifor în sălbăticie
aș spune despre ea precum vânează o gazelă
precum își apără un pui într-o savană
dar eu n-am trupul lui nichita să mă muște într-o zi.
iubirea mea e câinele domestic dintr-o curte
nu cere pâine nu îi dau îmi linge mâna
iubirea mea e un câine alungat de toată lumea
la miezul nopții îi deschid și-l las s-adoarmă-n pragul casei.
aș spune lânga blaga că dragostea e o părere doar de greutate
că are aripi de argint și mă apasă
aș spune ea-i un fel de am uitat ce se intâmplă
am uitat
aș spune numai aripi de-ar avea iar trupul să se piardă ca un mort
aș spune că mă pierd în ochii ei mândră iubire
pentru câțiva doi auri sau arginți,
dar eu nu sunt așa usor precum e blaga
să mă ridic deasupra unor aripi care-atârnă.
iubirea mea e ceva migrator
ea pleacă și se-ntoarce totodată precum eu plec spre mine și mă-ntorc
iubirea mea nu zboară-n niciun stol
ea stă pe gardul meu drept o statuie-n pene negre
și când și când privesc cum trecătorii
aleargă speriați de vor să intre.